Prima evadare, un concurs desfasurat in Bucuresti, ce nu mai are nevoie de nicio prezentare, este cotat ca fiind cel mai popular din Sud-Estul Europei datorita participarii foarte numeroase . Anul acesta a adunat la start aproximativ 3000 de participanti din 29 de tari, atat amatori cat si profesionisti. Desfasurat pe acelasi traseu ce masoara 55km, in mare parte plat, de aceasta data fiind presarat cu multe portiuni de noroi ce au ridicat gradul de dificultate.
Cursa in sine a fost una foarte rapida , destul de agresiva, cu rasturnari dese de situatii. Startul a fost luat in forta si foarte multi concurenti au fortat pe prima parte pentru a intra in padure pe o pozitie cat mai avansata. A fost si destul de periculos deoarece eram foarte multi, viteza era mare iar unii nu aveau experienta de a rula in plutoane mari.
Dupa trecerea peste centura s-a format un grup de aproximativ 15 persoane ce a luat usor avans. Din acest grup am facut si eu parte pana la km 7, unde, din cauza unei cazaturi, din fericire nu foarte grava, am pierdut contactul cu ei. Am tras tare si am muncit foarte mult timp de aproximtiv 5 km, iar dupa Palatul Ghica am reusit sa prind pe cei din frunte.
Imediat ce am prins, cursa s-a animat si mai tare si au urmat atacuri peste atacuri intre cei 7 care ramasesem in frunte. La unul din aceste atacuri Luci a reusit sa ia un avans de aproximativ 30 secunde ce crestea sau scadea in functie de ce se intampla in plutonul ce il urma in deaproape.
Pana in ultimii km cursa s-a derulat dupa acelasi scenariu...atacuri peste atacuri, dupa care a urmat o portiune de aproximativ 3km cu foarte multe balti si noroaie. De aici fiecare s-a descurcat cum a putut si cum s-a priceput mai bine, avantajati fiind cei ce au cazut sau au ramas impotmoliti de cele mai putine ori. In ordinea in care s-a iesit de pe aceasta portiune s-a sosit si la final, adica la o distanta de 15-20sec unii fata de ceilalti.
Cat despre prestatia mea nu va pot spune decat ca sunt foarte multumit si nu pot decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa ma intorc in sportul cel iubesc atat de mult. Chiar daca am reusit sa termin doar pe pozitia a 5-a, ratand de putin podiumul cel mare, pentru mine a insemnat o mare victorie deoarece anul trecut in timpul acestei curse eram pe patul de spital nestiind daca voi mai putea urca vreodata in saua unei biciclete.
A fost destul de dificil deoarece eram la prima cursa de dupa accidentare. in care aveam ca adversari toate elitele din tara, iar eu nu eram sigur inca de fortele mele si de cat de bine m-am recuperat. Am incercat sa ma concentrez cat mai bine si sa depaseac aceasta problema, lucru ce l-am reusit pana la final.
Multumesc sponsorilor si tuturor celor ce m-au sustiut si mi-au acordat incredere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu