Prima jumatate a sezonului competitional scursa... , am tras linie si am incercat sa desprind cateva concluzii care sa ma ajute in pregatirea celei de-a doua parti a anului. Principalul invatamant ar fi ca nu am reusit sa strang inca tot volumul de antrenament specific curselor de mountainbike, in afara de curse avand destul de putine zile petrecute in saua bicicletei de munte. De asemenea, intrucat in jurul Bucurestiului nu prea sunt dealuri si neavand niciun cantonament la munte la activ, am inceput sa ma resimt pe dealurile lungi. Asa ca m-am hotarat sa ma dau o saptamana cu mountainbike-ul, saptamana care mi-a prins bine atat in ceea ce priveste pregatirea fizica, petrecand cateva ore bune la peste 1500 de metri, cat si in ceea ce priveste spargerea rutinei antrenamentelor de pe DN 1.
Sambata am participat la o tura organizata de Bus Giant ce l-a avut ca ghid pe Ion Trandafir. Nu am fost foarte matinali, urcandu-ne pe biciclete undeva dupa ora 11. Din Bran am mers prin Sohodol catre partia de la Poarta. De acolo am mai urcat putin si, pe drumuri si potecute numai de Ion stiute, am ajuns langa castel. Intrucat timpul efectiv de pedalat de abia depasise cu putin 2 ore, am mai balaurit un pic inspre Magura dupa care ne-am intors la pensiunea lui Ion, situata in Bran. Seara s-a incheiat intr-o atmosfera de exceptie cu povesti si discutii intre oameni pasionati de bicicleta si natura.
Duminica am participat la concursul Surmont Mountainbike Challenge, insa aceasta competitie va face obiectul unei alte postari.
Luni mi-am pus memoria la incercare, incercand sa reparcurg traseul de 80 de kilometri de la Brasov XCM, un parcurs pe care l-am gasit ca fiind unul care poate defini notiunea de maraton de mountainbike.Planul de acasa nu prea s-a potrivit insa cu ce am intalnit in teren, conditiile meteo nefiind chiar ideale si niste nori amenintatori care ne-au improscat cu vreo cateva picaturi de ploaie ne-au scurtat putin tura, renuntand la ultima urcare pana in Postavaru si lipsindu-ne practic de cireasa de pe tort a traseului, adica coborarea din Postavaru in Brasov.
Marti am explorat zona de sub abruptul branean al Bucegilor. Am lasat masina in Moieciu si ne-am facut incalzirea pana in Moieciu de Sus. De aici am continuat pe Strada Bangaleasa si apoi pe valea cu acelasi nume. Dupa aproximativ o ora de pedalat a venit urcarea pana in Poiana Gutanu, carand bicicletele in spate pana la poteca pe curba de nivel ce traverseaza acest munte. Panta pe aceasta bucata a atins o inclinatie de aproape 60%. Am continuat tura pana in Saua Strunga de unde, dupa o scurta pauza, ne-am intors pe aceiasi poteca si am continuat traseul pe aceiasi poteca de sub peretele de stanca. Nu este un parcurs integral ciclabil, insa privelistea ce se deschide inspre Batrana, Gaura si Ciubotea merita cu prisosinta portiunile de carat bicicleta. Am coborat din Muntele Pantecele in Poarta dupa care, folosind o parte din potecile pe care ni le aratase Ion sambata si improvizand pe ultima bucata, ne-am trezit exact sub zidurile castelului. Am continuat cu un mic rulaj pana la masina si am incheiat tura in jurul unei mese la bunica mea, in Dambovicioara.
Miercuri a urmat o tura in Muntii Iezer, tura in care intentionam sa parcurgem urcarea pe Muntele Portareasa, cea mai grea si mai lunga din acest masiv (aproximativ 20 de kilometri si peste 1500 de metri diferenta de nivel). Traseul a fost unul clasic, urmand drumul pana la Barajul Rausor si mai apoi pe cel de contur al lacului inspre Valea Rausorului. Am urcat pana in Saua Portareasa, insa din nou norii ne-au facut sa deviem de la planul initial, continuand tura pe la Coltii Caprei, Cheile Caprei si valea raului omonim pana in Cindesti si apoi Cimpulung.
Joi ne-am dat tot in Iezer, insa in partea de Est de data aceasta. Din Cimpulung am mers in Namaiesti. De aici am continuat pe Valea Argeselului, pe ceea ce stiam din trecut ca ar fi un drum forestier, insa care, datorita ploilor din ultima vreme, arata mai degraba a albie de rau. Dupa aproximativ 10 kilometri pe vale am facut putin push bike pana pe Muntele Capitanu, continuand pe drumul de pe creasta pe Preajba, Orzea, Tefeleica pana in Saua Gradisteanu. De aici am coborat in Muntele Gainatu si, in continuare, pana in punctul Caprarie de pe Valea Larga. De principiu, exista 3 poteci pe care se poate ajunge din Gainatu Mare in Valea Larga. Noi am ales-o pe cea mai vestica, alegere ce s-a dovedit a fi una fericita, poteca fiind deosebit de tehnica si solicitanta. Din Valea Larga am coborat la Voina si am urmat drumul judetean pana la intrarea in Satul Leresti, unde am facut dreapta si am continuat traseul pe Magura pana in Cimpulung. Ultimul sfert de ora al turei l-am epuizat printre picaturi, nemaireusind sa pacalim norii si astazi.
Vineri, resimtind oboseala zilelor precedente si incercand sa ma menajez in perspectiva Maratonului Vinului, ne-am invartit pret de vreo 3 ore pe Dealul Matau, prilej cu care am admirat dintr-o alta perspectiva crestele line ale Iezerului.
La finalul acestor zile petrecute in natura nu pot sa spun decat ca as prefera oricand sa pedalez printre brazi, stanci, vacute si oite in defavoarea strazilor si drumurilor supraaglomerate din si de pe langa Bucuresti.
Toate cele bune si sa ne vedem pe poteci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu