Surmont MTB Challenge 2012

Weekendul trecut, impreuna cu intreaga echipa Giant, ne-am deplasat la Azuga pt a lua parte la Surmont NTB Challenge 2012, un concurs destul de cunoscut si foarte bine organizat.

Este un maraton care nu a strans prea multe editii pana in acest an, dar care, datorita organizarii si a traseului bine facute, a reusit sa alinieze la start peste 600 de persoane din toate colturile tarii la cele trei variante de traseu. Noi am optat pt varianta lunga, adica cea de aprox. 50km cu o diferenta de nivel de 1900m. Traseul a fost unul excelent care a imbinat urcarile lungi si abrupte cu portiunile de fuga si coborarile tehnice, pe scurt am intalnit toate combinatiile posibile Vremea a fost excelent pt pedalat chiar daca la putin timp dupa concurs a plouat torential timp de 10 min.

Cu toate ca traseul a avut cateva urcari foarte lungi, ceea ce nu ma avantajaza prea tare, am reusit sa ma mobilizez si sa merg destul de bine. Nu a fost una din cele mai bune zile pe care le-am avut, iar pe prima parte nu am mers asa cum ar fi trebuit pierzand destul de mult timp in comparatie cu cei din frunte. Dupa prima urcare am reusit sa imi gasesc ritmul si am recuperat pana la final destul de mult, terminand pe a treia treapta a podiumului.

Printre vacute si oite...

Prima jumatate a sezonului competitional scursa... , am tras linie si am incercat sa desprind cateva concluzii care sa ma ajute in pregatirea celei de-a doua parti a anului. Principalul invatamant ar fi ca nu am reusit sa strang inca tot volumul de antrenament specific curselor de mountainbike, in afara de curse avand destul de putine zile petrecute in saua bicicletei de munte. De asemenea, intrucat in jurul Bucurestiului nu prea sunt dealuri si neavand niciun cantonament la munte la activ, am inceput sa ma resimt pe dealurile lungi. Asa ca m-am hotarat sa ma dau o saptamana cu mountainbike-ul, saptamana care mi-a prins bine atat in ceea ce priveste pregatirea fizica, petrecand cateva ore bune la peste 1500 de metri, cat si in ceea ce priveste spargerea rutinei antrenamentelor de pe DN 1.

Sambata am participat la o tura organizata de Bus Giant ce l-a avut ca ghid pe Ion Trandafir. Nu am fost foarte matinali, urcandu-ne pe biciclete undeva dupa ora 11. Din Bran am mers prin Sohodol catre partia de la Poarta. De acolo am mai urcat putin si, pe drumuri si potecute numai de Ion stiute, am ajuns langa castel. Intrucat timpul efectiv de pedalat de abia depasise cu putin 2 ore, am mai balaurit un pic inspre Magura dupa care ne-am intors la pensiunea lui Ion, situata in Bran. Seara s-a incheiat intr-o atmosfera de exceptie cu povesti si discutii intre oameni pasionati de bicicleta si natura.

Duminica am participat la concursul Surmont Mountainbike Challenge, insa aceasta competitie va face obiectul unei alte postari.

Luni mi-am pus memoria la incercare, incercand sa reparcurg traseul de 80 de kilometri de la Brasov XCM, un parcurs pe care l-am gasit ca fiind unul care poate defini notiunea de maraton de mountainbike.Planul de acasa nu prea s-a potrivit insa cu ce am intalnit in teren, conditiile meteo nefiind chiar ideale si niste nori amenintatori care ne-au improscat cu vreo cateva picaturi de ploaie ne-au scurtat putin tura, renuntand la ultima urcare pana in Postavaru si lipsindu-ne practic de cireasa de pe tort a traseului, adica coborarea din Postavaru in Brasov.

Marti am explorat zona de sub abruptul branean al Bucegilor. Am lasat masina in Moieciu si ne-am facut incalzirea pana in Moieciu de Sus. De aici am continuat pe Strada Bangaleasa si apoi pe valea cu acelasi nume. Dupa aproximativ o ora de pedalat a venit urcarea pana in Poiana Gutanu, carand bicicletele in spate pana la poteca pe curba de nivel ce traverseaza acest munte. Panta pe aceasta bucata a atins o inclinatie de aproape 60%. Am continuat tura pana in Saua Strunga de unde, dupa o scurta pauza, ne-am intors pe aceiasi poteca si am continuat traseul pe aceiasi poteca de sub peretele de stanca. Nu este un parcurs integral ciclabil, insa privelistea ce se deschide inspre Batrana, Gaura si Ciubotea merita cu prisosinta portiunile de carat bicicleta. Am coborat din Muntele Pantecele in Poarta dupa care, folosind o parte din potecile pe care ni le aratase Ion sambata si improvizand pe ultima bucata, ne-am trezit exact sub zidurile castelului. Am continuat cu un mic rulaj pana la masina si am incheiat tura in jurul unei mese la bunica mea, in Dambovicioara.

Miercuri a urmat o tura in Muntii Iezer, tura in care intentionam sa parcurgem urcarea pe Muntele Portareasa, cea mai grea si mai lunga din acest masiv (aproximativ 20 de kilometri si peste 1500 de metri diferenta de nivel). Traseul a fost unul clasic, urmand drumul pana la Barajul Rausor si mai apoi pe cel de contur al lacului inspre Valea Rausorului. Am urcat pana in Saua Portareasa, insa din nou norii ne-au facut sa deviem de la planul initial, continuand tura pe la Coltii Caprei, Cheile Caprei si valea raului omonim pana in Cindesti si apoi Cimpulung.

Joi ne-am dat tot in Iezer, insa in partea de Est de data aceasta. Din Cimpulung am mers in Namaiesti. De aici am continuat pe Valea Argeselului, pe ceea ce stiam din trecut ca ar fi un drum forestier, insa care, datorita ploilor din ultima vreme, arata mai degraba a albie de rau. Dupa aproximativ 10 kilometri pe vale am facut putin push bike pana pe Muntele Capitanu, continuand pe drumul de pe creasta pe Preajba, Orzea, Tefeleica pana in Saua Gradisteanu. De aici am coborat in Muntele Gainatu si, in continuare, pana in punctul Caprarie de pe Valea Larga. De principiu, exista 3 poteci pe care se poate ajunge din Gainatu Mare in Valea Larga. Noi am ales-o pe cea mai vestica, alegere ce s-a dovedit a fi una fericita, poteca fiind deosebit de tehnica si solicitanta. Din Valea Larga am coborat la Voina si am urmat drumul judetean pana la intrarea in Satul Leresti, unde am facut dreapta si am continuat traseul pe Magura pana in Cimpulung. Ultimul sfert de ora al turei l-am epuizat printre picaturi, nemaireusind sa pacalim norii si astazi.

Vineri, resimtind oboseala zilelor precedente si incercand sa ma menajez in perspectiva Maratonului Vinului, ne-am invartit pret de vreo 3 ore pe Dealul Matau, prilej cu care am admirat dintr-o alta perspectiva crestele line ale Iezerului.
La finalul acestor zile petrecute in natura nu pot sa spun decat ca as prefera oricand sa pedalez printre brazi, stanci, vacute si oite in defavoarea strazilor si drumurilor supraaglomerate din si de pe langa Bucuresti.
Toate cele bune si sa ne vedem pe poteci!

DHS Corvin MTB Marathon

Un cocnurs care nu este decat la a doua editie, dar care si-a creat un nume destul de repede in aceasta lume a sportului cu pedale. Avand in spate fabrica DHS alaturi de alti sponsori puternici cat si o mediatizare foarte buna, acesta a adunat la start aproximativ 470 de persoane din tara si strainatate la cele trei lungimi de traseu.
A fost un concurs foarte bine organizat din toate punctele de vedere, vazandu-se interesul sporit al organizatorilor care s-au dedicat acestui eveniment.

Cele trei lungimi de traseu au fost de 30, 65 si 95 km, cel din urma fiind cel la care am alergat si eu. Traseul de 95 km, a fost unul destul de interesant cu o diferenta de nivel de aproximativ 2500m, tehnic pe anumite portiuni, singurul lucru neplacut fiind temperatura destul de ridicata adica de peste 35 grade.

Cu parere de rau nu am foarte multe cuvinte de spus din cursa deoarece dupa 35 Km maneta de pinioane mi-a cedat ramanand in pinionul mic ( 11 ). Nu pot sa stiu ce s-ar fi intamplat daca nu aveam probleme dar pot spune ca pana la momentul neplacut ma aflam destul de bine pozitionat in cursa, iar lucrurile incepeau sa mearga din ce in ce mai bine. Dar se pare ca de aceasta data norocul nu a fost de partea mea fiind nevoit sa abandonez deoarece nu puteam sa termin cursa doar cu ajutorul foilor.
Sper ca la urmatorul concurs sa fiu mai norocos :) Felicitari castigatorilor!

De pe cursiera pe MTB...de la Otopeni la Brasov

Weekendul trecut am avut parte de doua zile de foc si la propriu si la figurat. Am luat startul la doua curse total diferite din toate punctele de vedere mai putin din cel al temperaturii care a fost ridicata in ambele zile. In prima zi am alergat la sosea pe un circuit cu viteza foarte mare si cu sprinturi intermediare iar a doua zi un maraton de MTB lung si apasator.

Dar sa vorbim pe rand despre ele... Weekendul a inceput cu concursul organizat de cei de la C.S. Otopeni, pe soselele orasului lor, si anume Cupa Otopeni. A fost o cursa foarte bine organizata, cu un traseu foarte tehnic datorita numeroaselor viraje foarte stranse si periculoase. La startul acesteia s-au aliniat foarte multi iubitori ai cursierei la mai multe categorii de varsta rezervate amatorilor, dar atractia principala a fost cursa celor de la Elite la care am luat si eu parte. Spre uimirea mea, dar in acelasi timp si bucuria, acest concurs a adunat un numar foarte mare de sportivi, fie ei amatori sau profesionisti, la toate categoriile de varsta, lucru mai putin intalnit la sosea.

Traseul, dupa cum am mai spus, a fost dificil, cu multe viraje, avand la categoria Elite 16 tururi a 3,5km, cu sprint la fiecare 2 tururi. Pt cei care sunt mai putin familiarizati cu soseaua, la fiecare sprint se dadeau pt primele 3 locuri 5,3,2 puncte, iar cel care aduna pana la final cele mai multe puncte castiga.

A fost o cursa foarte rapida, cu multe atacuri care au subtiat destul de repede randurile celor din pluton. Pana la final am ramas un mic pluton de 6 sportivi, iar in fata noastra au venit carati unul cate unul altii 3. Victoria a fost abjudecata de catre Nechita, sportiv ce traieste si alearga de mult timp in Italia. M-am simtit destul de bine si am terminat cu micul pluton, dar cum nu am mai alergat de ceva vreme circuite de acest fel mi-a fost destul de greu.

Urmatoarea zi, adica duminica, cu noaptea in cap am plecat de la Otopeni spre Brasov pt a lua startul la Brasov XCM - Triada MTB 2012, organizat de Tudy si echipa sa impreuna cu cei din acest oras.

La startul acestei curse au luat parte peste 400 de participanti la ambele variante de traseu, care au avut parte de o vremea caniculara.
Dupa cum era de asteptat, traseul a fost foarte dificil, masurand peste 70km cu o diferenta de nivel de aproape 3000m. Atat urcarile cat si coborarile au fost foarte dificile intalnind pe ele toate tipurile de teren si ajungand pana la 1800m.

M-am simtit destul de bine, m-am alimentat la fiecare punct pt a nu mai avea probleme ca la Medias si am incercat sa imi conserv energia pt ultima si cea mai grea urcare din Poiana Brasov pana in Postavaru. A fost o strategie destul de buna, reusint ca finalul urcarii sa ma gaseasca impreuna cu Tudy si Arpad, doi cataratori redutabili. Dupa aceasta lunga urcare a urmat o coborare de aproximativ 15km, foarte tehnica pe care am riscat destul de mult si pe care am avut parte de cateva cazaturi destul de rele.

La finalul coborarii, dupa mai multe rasturnari de situatie, am ramas cu Tudy, iar inaite de iesirea la asfalt in ultimul "S" am intrat prea tare si am iesit in decor, lucru care m-a facut sa ies din lupta pt victorie la general. Am incercat sa recuperez dar pana la finich mai erau doar 500m, prea putin pt a mai face ceva.
Am incheiat pe prima pozitie la categoria mea si pe locul 2 la general.